Alerg dupa vise precum un copil inocent si cu teama de ziua de maine. Alerg intr-una pe soseaua sperantei, dar adesea ma impiedic de gropile ,care se aseamana cu cicatricele din sufletul meu.Off..cratere de vise si iluzii le-as pune pe portativ sa vad ce melodie ar forma pentru mine..
Mi-e frica...iar visez..iar cad...iar simt ca valurile marii se opresc cu greutate la mal..
Alerg spre vise asa cum alergi si tu,om necunoscut ,lasat in umbra de atatea vise cenusii.. Oare o sa alergam toata viata dupa vise si sperante?Exista oare un sens in tot?Hmmm...prea multe intrebari existentiale, dar probabil numai asa simt ca traiesc..
Traiesc prin vise..triesc cu dorinta ca vreau sa fiu EU.
Aberatii.....vise...gand..tren....cuvinte....suflet..
Gata..ajunge....visez ca sa traiesc...punct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu