un pui de pescarus...

un trandafir gasit pe malul marii...

Apus de soare in VAMA VECHE

Cazinoul din Constanta

Lacrimi

Am vărsat o lacrimă pentru păcatul tău,
Am vărsat şi pentru păcatele mele,
Dar şi pentru iertarea de sine…

Am plâns când totul simţeam că se scunfundă,
Când credeam că D-zeu a plecat din viaţa mea,
Dar am plâns şi pentru tine…

Lacrimile sunt sărate ca păcatele noastre;
Dar răcoroase ca apa de izvor.
Şi blânde ca o mângâiere …..

O lacrimă pentru iubire cu drag am dăruit-o
Şi una pentru durerea trupească
Ciudat totusi, că prin lacrimi mă vindec de stările angoase


Aş vrea ca lacrimile mele să le guşti cu multă pasiune.
Şi să simţi iubirea şi blajinitatea lor pe un chip rigid.
Deşi, mi-am propus să vărs decât o lacrimă pe zi;
Durerea din inimă o amplifică, iar dintr-o lacrimă se nasc mai multe.

Cu lacrimi trec prin emoţii,
Cu ele mă bucur pentru tine,
Şi tot cu ele mă joc când te vreau aproape.
E placut să plângi , atunci când te bucuri de Univers
Dar e trist atunci când inima numai plânge.

Trenul

M-am urcat azi într-un tren, destul de misterios. Era plin de vise şi dorinţe simple. Dar mă simţeam gol şi rece în acel tren. Nu erau suflete în tren ci doar eu căutând un vagon.
Cu uşi stricate de dorinţe negre, cu geamuri fumurii aşa cum erau pasagerii de-o dinioară, eu m-am oprit într-un vagon plin de mizerii sufocante. Şi în suflet a zbucnit o rugă , ca în acel tren să apară un pasager la fel de simplu ca şi mine.
Dar, nu apare, iar totul era mai întuneric şi mai haotic şi fără viată. Şi am iesit dintr-un tunel şi s-a oprit totul, iar eu m-am trezit din vis, sperând la un alt tren plin de oameni cu dorinţe şi vise frumoase. Da, în suflet,voi face un vagon pentru cei ce vor iubire şi lumină sufletească.
Iar eu voi spune , bine ai sosit , dragul meu tren!

Marea

Ţi-am sărutat ochii de noapte bună
Ne-am trezit unul lângă altul pe malul marii
Şi ne-am lăsat mângâiaţi de soare
Şi îmbrăcaţi de nisipurile fierbinţi ale mării

Hai copil al mării , vino să simţi scoicile
Să vezi cum îţi gâdilă adesea tălpile inocente
Călcând doar pe cămaşa nisipului fierbinte.
Şi de mare să te bucuri şi de pescăruşi şi albatroşi
Ascultand cântecul lor de la răsărit până la apus

La răscruce de stăzi...

Salutare , salutare!!De când m-am mutat într-un alt cartier,aflu cu stupoare că mă aflu într-una dintre cele mai "liniştitoare" zone din oraş!!!Tirurile circulă ca pe şoseaua naţională ,din când în când mai văd căruţe grăbite,ce parcă se află la curse de Ferrari. Teoretic, trezirea de dimineaţă iţi face cocoşul din curte, noi nu avem pasări în curte, dar câinii din cartier imi dau trezirea încă din zori,la prânz se aud vocile asurzitoare ale unor ţiganuşi, care vând oale şi covoare toate la preţ de criză, iar seara se aude din când în când o vuvuzelă ce anunţă iar o noapte plină de petreceri şi grătare pe la vecinii petrecăreţi.
În curte totul e linişte, oamenii ascultă mereu aceeaşi frecvenţă de radio cu manele,stând la o masă în aer liber, iar eu incerc să fac educaţie muzicală la un pahar de COLA...
Totul este minunat în cartier ,atunci când seara se numără grătarele din cartier,numai cu ajutorul mirosul de fum, iar pisicile încep luptele de stradă.
E foarte ciudată locaţia casei, căci este la răscruce de două străzi ,îngustate de maşinile impunătoare din cartier(Jeep , Q7, iar restul vă imaginaţi ce OZN-uri de maşini au apărut pe bada rulandă), rar se mai vede o Dacie timidă,fabricată din 1900 toamnă.
Cartierul e plin de copii, râsul lor care se aude până în casă , mă umple de energie pentru a doua zi!
Casa are o boltă mare de vie, e plină de struguri cu boabe mari şi cu arome ce te amţesc acum în perioada toamnei.
Totuşi nu înţeleg, de ce vecinii din cartier işi spală mşinile în fiecare seara?
Uneori simt că ma aflu la SALONUL AUTO de la Berlin, atunci când văd aceste maşini noi, în cartier.
Nimic nu e mai ciudat atunci când te muţi într-un alt cartier şi începi să te obişnuieşti cu un alt stil de viaţă.
Dar, e cartierul meu si imi place aşa cum e.."sărac"..

Vara

Amintiri de-o vară culese cu tine,
Le-am adunat într-un cufăr de nisip,
Ce le-am lăsat sub adâncurile mării.

Nu vrea să am doar amintiri,
Ci să trăiesc cu ele prin vocea inimii,
Alergând în fiecare zi………
Dupa o vară cu tine…

Şi vezi cum marea plange,
Şi –mi vezi chipul trist ,
Şi parcă soarele tot mai tare arde ,
Aruncând săgeţi de raze direct în timpul nostru petrecut odinioară

Am cules amintiri cu tine.
Păsările se opresc din zbor,
Rămân ca umbrele de muşte lipite pe un tablou de cer.
Copacii plâng doar pentru vara ta…..
Iar în mine devine totul gol şi frig.

Vibraţia vântului îţi intră în oase,
Te sperii încet şi fugi de amintiri.
Te închizi în cutia de vise,
Sperând, că vom trăi aceeaşi vară cu totemul ei….

Pete albe..

Zapada răsfirată, pe suflet îmbrăcată,
Aidoma, imi aduc aminte de pete albe de vise.
În suflet, începe să răspundă la chemarea iernii.

Din murdăria vaselor de sânge îngheţate de frig,
Apar fulgi de zăpadă, care dau amploare stării angoase,
Iar vântul care intră în pielea uscată de ger,
Se opreşte direct în timpul cărnos al vieţii din trecut.

E totul alb, văd numai pete albe,
Iar fulgii dansează pe lacul îngheţat.
În faţa ochilor se joacă numai pete albe,
Prin pielea catifelată, transpiră fulgii de nea,
Unde jucăuşii de fulgi, se opresc direct în spaţiul trupului.

Fragilitate

Eşti fragil, mi-e frică să nu te sparg
În mii de vise, ce le voi construi doar pentru tine.
Devii din ce în ce mai fragil, dar nu te sperii;
Ci îmi zâmbeşti ca un copil inocent

Dar eu stau pe-o verandă;
Şi mă gândesc la ce te face fragil.
Eşti misterios ca o noapte rece;
Eşti gol şi rece atunci când vrei .
Dar tot fragil rămâi necontenit.

Şi plâng cu boabe cristaline ,
Pe un chip palid si trist,
Încercând să-ţi găsesc fragilitatea .
Fugi fragilitate, căci,tu faci totul să fie rece.

Gânduri

În mintea omului cuprins de frică de propriile sale acţiuni, s-au format o samă de gânduri , care te pot ruina şi zdruncina sufleteşte în cateva clipe.
Toţi avem gânduri de buna moralitate sau de autodistrugere rapidă.
În mitologia brahmanică se spune că omul are capacitatea să refuleze în gânduri şi singur se poate juca cu gandurile.
Uneori, şi eu, ca simplă fiinţă refulez în gânduri şi îmi găsesc o linişte uneori prea rece.
În milioane de gânduri,ce apar în mintea mea, s-a oprit un gând pe nume încrederea de sine…
Off….ce cuvânt magic pentru unii deprimaţi sau interiorizaţi de propria lor viaţă.
Încrederea de sine reprezintă un aspect important în dezvoltarea propriului său caracter. Uneori încrederea de sine aşteaptă să fie cautată, cercetată şi percepută prin transparenţa sa în subconştientul nostru. Dacă percepem acest element psihologic important din viaţa unui om, am vedea o lume mai simplă. Nici gândurile negre nu ne-ar năuci, dacă noi am avea încrederea în propriile noastre forţe şi în Divinitate.
Gândurile pot fi controlate şi le putem supune într-o organizare bine stabilită de subconştient.
Omul este deţinatorul gândurilor, dar uneori când nu le putem controla, ajung să devină viruşi ce pot distruce mintea umana.
În mintea bolnăvicioasă a unui om, gândurile devin abundente , pline de o brutalitate psihologică, încât omul devine învins de propriile sale gânduri.
Dar graţie Divinitătii, că avem posibilitatea de a alege între gânduri curate şi pline de încredere de sine ori gânduri fumurii, năucitoare, care intră usor şi rapid în mintea noastră, distrugând omul în sine.
Întrebarea pe care o pun pentru societatea plină de haos este: tu ce gânduri ai?