Zapada răsfirată, pe suflet îmbrăcată,
Aidoma, imi aduc aminte de pete albe de vise.
În suflet, începe să răspundă la chemarea iernii.
Din murdăria vaselor de sânge îngheţate de frig,
Apar fulgi de zăpadă, care dau amploare stării angoase,
Iar vântul care intră în pielea uscată de ger,
Se opreşte direct în timpul cărnos al vieţii din trecut.
E totul alb, văd numai pete albe,
Iar fulgii dansează pe lacul îngheţat.
În faţa ochilor se joacă numai pete albe,
Prin pielea catifelată, transpiră fulgii de nea,
Unde jucăuşii de fulgi, se opresc direct în spaţiul trupului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu